POEZII (FACUTE DE MINE 100%)
Posted: Fri Jan 07, 2011 12:19 pm
Clipe care vin şi trec.....
,,Stau pe poale de pământ
În a dorului plăcere
Vântul murmura-n tăcere
Clipe peste câmp râzând,
Viaţa anii nu-I mai cere
Clipe care vin şi ard
Fulgi căzând din cer amari;
Sufletul se află-n transă
Viaţa anii nu-I mai lasă.
Totul e atat de rece,
Iată un fior de gheaţă
Dar nimicul ce-a rămas,
Peste viaţă nu mai trece....
În îndepărtatul soare,
Se zăresc lacrimi de înger,
Care picură o rază,de uimire şi de groază,
În fântâna anului,peste cumpăna pianului
Bolţi asupra-mi clătinând,
Îmi dau seama-n disperare
Clipe care vin şi trec,
Bătaile inimii nu le întrec.
Astfel cer la Domnul îndurare,
Pentru tot ce-a dăinuit,
În adâncul asfinţit.''
Izvor mângâietor
,,Plec în mijlocul de codru
În tăcerea ce-a deplină,
Ascultând râuri de păsări
Intr-o voce slav de lină
În îndepărtarea munţilor
Înconjurat de glas al cântăreţilor
Se afla-n tăcere,peste-a lui durere
Un izvor ce arde,atât de dogoritor
Se zăresc întrânsul
În adâncul lui,
Peşti croindu-şi calea
În mâinile destinului
Emană speranţă,emană iubire,
Ale lui secrete numai eu le-ascult
Odată se trezeşte,apoi adormind,
Cu un glas dulce si mângâietor rostind:
Asta este viaţa ce imi place mie,
Asta-m să urmez,
Fie ca-m să mor,
Fie de un veac o sa-mi fie dor...''
,,Stau pe poale de pământ
În a dorului plăcere
Vântul murmura-n tăcere
Clipe peste câmp râzând,
Viaţa anii nu-I mai cere
Clipe care vin şi ard
Fulgi căzând din cer amari;
Sufletul se află-n transă
Viaţa anii nu-I mai lasă.
Totul e atat de rece,
Iată un fior de gheaţă
Dar nimicul ce-a rămas,
Peste viaţă nu mai trece....
În îndepărtatul soare,
Se zăresc lacrimi de înger,
Care picură o rază,de uimire şi de groază,
În fântâna anului,peste cumpăna pianului
Bolţi asupra-mi clătinând,
Îmi dau seama-n disperare
Clipe care vin şi trec,
Bătaile inimii nu le întrec.
Astfel cer la Domnul îndurare,
Pentru tot ce-a dăinuit,
În adâncul asfinţit.''
Izvor mângâietor
,,Plec în mijlocul de codru
În tăcerea ce-a deplină,
Ascultând râuri de păsări
Intr-o voce slav de lină
În îndepărtarea munţilor
Înconjurat de glas al cântăreţilor
Se afla-n tăcere,peste-a lui durere
Un izvor ce arde,atât de dogoritor
Se zăresc întrânsul
În adâncul lui,
Peşti croindu-şi calea
În mâinile destinului
Emană speranţă,emană iubire,
Ale lui secrete numai eu le-ascult
Odată se trezeşte,apoi adormind,
Cu un glas dulce si mângâietor rostind:
Asta este viaţa ce imi place mie,
Asta-m să urmez,
Fie ca-m să mor,
Fie de un veac o sa-mi fie dor...''